“Scriitorul vede ceva ce cititorul nu a observat încă și direcționează privirea cititorului astfel încât sa vadă singur. Scopul scrisului este prezentarea.”
Acum vreo patru luni mi-am cumpărat-o în engleză. Apoi am primit-o de la Publica, recent tradusă. Săptămâna următoare un fost director regional de HR de la cea mai mare bancă din lume mi-a făcut-o cadou, spunându-mi că CEO-ul băncii X o citea chiar atunci. Directorul pe România din multinaționala Y o citea și el. Acționarul majoritar al grupului Z se pare ca tocmai o terminase, și așa mai departe. Mărturisesc că am fost foarte uimit
Povestea de azi nu e despre o carte, ci despre un film documentar - The Last dance, pe Netflix, istoria construcției și destrămării celei mai bune (probabil) echipe sportive care a existat vreodată, construită în jurul unui personaj aproape mitic - Michael Jordan.
Starea de urgență a obligat multe afaceri mici să-și suspende activitatea, însă o parte dintre acestea, au decis că nu pot pune punct și astfel au gândit strategii creative, instrumente și oportunități prin intermediul cărora continuă să-și servească clienții și chiar să-și întărească poziția în piață.
Doi tineri au preluat afacerea de familie, o fermă de vaci cu tradiție de un sfert de secol, și au transformat-o în cel mai cool brand de pe piața lactatelor din România: Lăptăria cu Caimac.
Cu mult timp în urmă, prin 2005, când oamenii erau încă pe stradă și COVID- 19 nu ne izolase, am citit Freakonomics, culmea, scrisă de doi economiști puțin antisociali, dar extrem de „trăzniți”.