"Cum alegem" de Cătălin Avramescu

O recenzie filtrată prin ochii lui Codruț Nicolau

Acum că a trecut un rând de alegeri și mai este ceva timp până la cele parlamentare, cred că e util să parcurgem o carte ce își propune să facă educație într-un mod simplu și inteligibil în hățișul încâlcit al democrației. 

După ce o citești, realizezi că este nevoie de puțin efort și structură pentru o minimă descriere a "portretului democrației". 

Condiții "necesare" pentru o democrație:

  • bunăstarea materială
  • starea socială (educație, valori democratice)
  • set de instituții și de reguli (care sunt acceptate și care se respectă)

În statul democratic se cultivă respectul față de lege, există alegeri corecte și o economie liberă.

Separarea puterilor în stat (puterea legislativă - parlamentul, puterea executivă - guvernul, puterea judiciară - corpul judecătorilor) - teoretizată prima dată de Montesquieu (1748) care paradoxal nu era un democrat; era însă preocupat de "evitarea abuzurilor".

Puterile sunt în echilibru când există "checks and balances". Separația puterilor și controlul reciproc permit guvernării "să se controleze pe sine". 

Parlamentul are mai multe "camere" deoarece, în Anglia secolului XI, consiliul cu care se sfătuia regele era format din trei grupuri care se întruneau în diferite săli din palat. Din secolul XIV, clericii nu au mai avut o reprezentare separată, așa că parlamentul a devenit "bicameral" :) 

Majoritatea statelor nordice au parlament unicameral - gata cu reminiscentele istorice - iî punem pe toți într-o singură sală. 

Procesul cu jurați si juriul erau văzute de englezi și americani (și de Montesquieu - din nou) ca fiind esențiale pentru a preveni abuzul de putere judiciară.

În România a fost introdus de Alexandru Ioan Cuza, în 1864, odată cu marea reformă a justitiei. Procesul cu juriu a fost eliminat în 1938, în timpul dictaturii regale. Nici comuniștii și nici "tranziția" după 1990 nu au dorit reintroducerea lui.

Există o corelație directă între calitatea democrației și nivelul educației. Istoric vorbind, regimul democratic s-a dezvoltat în ariile de confesiune protestantă (primele care au introdus obligativitatea școlarizării în secolul al XVI-XVII - lea). 

Astăzi, majoritatea democrațiilor sunt neutre în privința religiei; regula generală este toleranța - cetățenii sunt liberi să creadă în orice ce doresc ei. Incidența ateismului în Suedia și Norvegia este de peste 30%. Dacă actualele tendințe se mențin, în câteva decenii religia va deveni complet insignifiantă în democrații precum Irlanda, Olanda, Canada sau Elveția.

Despre celelălte lucruri esențiale într-o democrație ... scrie în carte.Ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu, “citește și dă mai departe”. 

Citește și:
„Jocul infinit” de Simon Sinek - toată lumea citește această carte

Despre documentarul ”The Last Dance”, prin ochii lui Codruț Nicolau