Cartea Paradoxul Prosperității prin ochii lui Codruț Nicolau

Cum pot inovațiile să scoată popoarele din sărăcie

“Oamenii fac lucrurile. Așadar, mai întâi trebuie să facem oamenii înainte să facem lucrurile” - așa a rezumat domnul Eiji Toyota atitudinea companiei pe care a decis sa o înființeze în anul 1937. Așa că domnul Toyota a investit în școli de șoferi. 

Bănuiesc că vă puteți imagina cu ușurință sărăcia și nenorocirea din societatea japoneză de după război, bașca încă vreo 7 ani de ocupație americană (până în 1952) în care au fost limitate din plin politicile de producție industrială. Faptul că în Japonia nu existau șoferi era cea mai mică grijă a lor, în condițiile în care practic se murea de foame. 

Japonia nu (mai) avea nici drumuri pietruite/de asfalt (avea doar 9.000 km, azi, pentru comparație, are 1.2 milioane de km). Așa ca domnul Toyota - care voia sa producă și să vândă mașini ieftine și robuste pentru lumea de rând - s-a apucat să construiască și drumuri. Apoi a înființat colegii pentru formarea profesională a angajaților de care avea nevoie. Și așa mai departe. 

Cartea asta e minunată pentru că descrie povestea a (foarte) multe companii care au decis să adreseze NONconsumul și să creeze o piață complet nouă. 

Autorul definește Inovația (din perspectiva impactului economic) ca o schimbare a proceselor prin care o organizație transformă munca, materialele, capitalul și informațiile în produse și servicii de valoare mai mare.

Inovații sunt, astfel: 

  • de susținere: îmbunătățiri ale soluțiilor existente (creșterea generată este limitată de piața în care se manifestă). Aduce sofisticare, profit, dar nu generează multe locuri de muncă suplimentare
  • de eficientizare: în general sunt inovații de proces, prin care se realizează o optimizare; aduce profitabilitate, nu generează multe locuri de munca noi, eliberează lichiditate pentru companie
  • creatoare de piață: generează noi piețe (fie nu există produsul, fie face ca produsul să devină accesibil unei palete noi de clientelă - nonconsumatorii / democratizează serviciile anterior exclusiviste). Generează creștere și, de obicei, multe locuri noi de muncă (locale și/sau globale).

Țările sunt formate din consumatori (“economia de consum”) și din nonconsumatori (“economia de nonconsum”), însă exista puțini jucători care au curajul să adreseze NON-consumul. E mai mult decât Red Ocean și Blue Ocean. There is no Ocean, de fapt, și îți trebuie o super viziune ca să vezi ca acolo ar putea să fie un ocean. 

Cartea are meritul de a aduna suficient de multe cazuri de firme & organizații si povești (mai vechi sau foarte noi) astfel încât să ne menținem optimismul ca lumea asta poate mai mult decât o arată majoritatea gălăgioasa, care spune că “nu se poate”. 

De fiecare dată când auziți de o firmă care investește (activ, nu doar pentru imagine și CSR) în chestiuni care nu sunt aparent în zona imediată de interes (a se citi “de făcut bani”), de fiecare dată când auziți de companii care investesc în centre de formare profesională, sprijinirea infrastucturii (sociale, educaționale etc.) a comunității imediate, school branch-uri, sau ajută efectiv stakehokderii chiar dacă business case-ul arată că investiția se amortizează doar pe termen mediu, atunci să știți că mai există o fărâma de speranță pentru inovația formatoare de piață, care generează prosperitate în locul respectiv.

Partea simpatică e că, la final, autorii își dau cu părerea ce chestii majore ar fi prin lume, ca oportunități de genul acesta. Așa, ca o consultanță inovativă globală.

Pe de altă parte, pe mine și pe tine sper să ne ajute să ne uităm cu ochi mai proaspeți și mai curioși la oportunitățile din România. Și nu doar din mediul rural, ci și prin orașele noastre, mai mici sau mai mari.

Să fiți plini de inspirație.  

Citește și:
Cartea Strengths Finder 2.0. prin ochii lui Codruț Nicolau

Editura Publica a realizat un proiect extraordinar cu seria Narator