De unde ne informăm despre... dezinformări

Una dintre regulile de bază ale jurnalismului este verificarea unei știri din trei surse. Este adevărat, în prezent, foarte puțini jurnaliști și publicații respectă acest principiu esențial pentru a evita dezinformarea și, evident, manipularea. 

Pentru că, să nu uităm, întotdeauna gestul dezinformării, fie prin omisiune, fie, mai rău, prin distorsionarea totală a realității, se urmărește manipularea maselor într-un scop bine determinat.

Bun, dar cine să verifice, când și cum o informație care ar părea cumva neverosimilă ori de-a dreptul neadevărată? Mai ales în contextul lipsei de timp din vremurile pe care le trăim, când totul pare că se derulează contra cronometru. 

Vremuri în care nimeni nu mai are răbdare, în avalanșa informațională pe care a deschis-o internetul, să caute, să verifice și apoi să... creadă. Căci, până la a crede, pașii intermediari sunt a pune la îndoială și a verifica.

Scepticii ar spune că nu avem resurse ori locuri în care să verificăm, rapid, veridicitatea unei informații. Surpriză, însă: aceste canale de informare există. Iată două dintre website-urile care publică materiale despre dezinformări la nivel regional și global:

1. EuvsDisinfo (proiect al UE): https://euvsdisinfo.eu/
2. Teen Fact-Checking Network de la Media Wise: https://www.poynter.org/teen-fact-checking-network/

Acest al doilea website este dedicat tinerilor în special, pentru că ei reprezintă, alături de categoriile mai în vârstă, un segment vulnerabil și foarte expus știrilor false. Lipsa de cultură, de educație și de informare din surse verificate, dublate de credulitatea specifică vârstei, contribuie în egală măsură la transformarea lor rapidă într-o masă de manevră, ușor de manipulat.

Prin urmare, atunci când adulții adoptă, din principiu, o atitudine pro-verificare a unor informații care nu par tocmai veridice, filtrându-le înainte de toate prin propria gândire, cultură și educație,  este esențial să nu uite de tineri și să le indice sursele din care se pot informa.

Mai mult, există și website-uri care conțin materiale de training despre cum să verificați singuri dacă o informație este falsă, cum ar fi:

1. First Draft: https://firstdraftnews.org/en/education/dashboard/
2. Poynter: https://www.poynter.org/shop/fact-checking/fact-check/

Sigur, au fost publicate mii de articole despre ce este și cum să verificăm fake news-urile și, mai mult, chiar cărți, sub egida unor instituții de prestigiu din lume, pentru că fenomenul a depășit faza de ”îngrijorător” și a ajuns la nivelul ”de masă”. UNESCO a publicat, iată, încă din 2018 un volum care tratează fenomenul din perspectiva jurnalismului, pentru că, până la urmă, totul a plecat din zona publicațiilor online. 
Vezi aici volumului: https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000265552

Ce este de făcut? Înainte de orice verificare din sursele de verificare, atunci când o știre pare ”prea gogonată” să fie și credibilă, pune la îndoială, gândește logic, pune în context, gândește logic iar, apoi verifică!

În episodul următor al proiectului Stop Fake News demarat de Patria Bank vom vedea cum tratează jurnaliști români de prestigiu, recunoscuți pentru probitatatea profesională, dar și oameni de comunicare, ex-jurnaliști, fenomenul fake news, în România și la nivel european și global.

Articol realizat de Mihaela Pântea

Citește și:

Cei trei pași prin care te asiguri că o știre este adevărată

De când și de ce știrile false ne-au invadat existența?