Cum ne putem proteja de știrile false cu Alin Iacob, președinte AURSF

Oamenii nu mai au timp să se informeze din mai multe surse și devin astfel ”pradă” sigură pentru dezinformări și manipulări, uneori chiar grosolane.

În aceste condiții se naște firesc întrebarea: cum ne-am putea proteja de știrile false? Fostul jurnalist Alin Iacob, actualul președinte al Asociației Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), crede că, simplu și la îndemâna fiecăruia este să filtrăm, cu propria gândire și logică, fiecare informație, să încercăm o minimă verificare și să nu dăm crezare ”din prima”.

L-am întrebat pe Alin Iacob, înainte de toate, cum ar putea oamenii simpli să facă diferența dintre good news si fake news, în contextul difuzării ”pe surse” a unor știri fabricate, în condițiile nerespectării regulilor de  bază ale jurnalismului profesionist, care impune verificarea știrilor din trei surse.

”În prezent, știrile nu mai sunt doar apanajul jurnaliștilor, pentru că știrile sunt create pe diferitele rețele sociale, apoi preluate și distribuite de cei care au citit și li s-a părut demn să transmită și altora ”noutatea”, ajungând sa se viralizeze”, spune Alin Iacob.

Oamenii simpli nu aplică regula verificării din mai multe surse, uneori nici jurnaliștii nu o mai fac, dând crezare unei informații care pare, la prima vedere, veridică, adaugă el. Astfel, se ajunge la propagarea cu rapiditate a unor știri care, ulterior, se vor dovedi neadevărate, dar ceea ce a ajuns viral, cu greu mai poate fi combătut.

Originea unei știri false? ”Așa cum spuneam mai devreme, de obicei știrile false sunt lansate pe rețelele sociale, apoi se răspândesc cu viteză mare, în funcție de gradul de interes și de actualitate al știrii respective”, explică Iacob. 

De multe ori, de altfel, nici nu se mai identifică originea unei știri false, în sutele de mii și milioanele de vizionări ale acesteia, și de tot atâtea ori, efectele negative nu mai pot fi ”tratate”. Dacă subiectul unei știri false, de exemplu, este o companie sau o personalitate marcantă (politică, economică) care poate declanșa un proces de re-informare asupra unei știri false propagate în ceea ce le privește, sunt șanse – destul de slabe însă – ca o parte dintre cei care au digerat fake news-ul să afle adevărul. De obicei însă, încercările de a demonta o știre falsă, desigur, ulterior difuzării ei, au șanse minime să fie de succes. În primul rând pentru că vin alte și alte știri la zi, și prea puțini oameni revin pe o informație anterioară pentru a vedea/verifica dacă a fost sau nu adevărată.

Cine este responsabil și ”mai vinovat” pentru știrea fake pornită înspre public: jurnalistul care o scrie și apoi o difuzează fără să o verifice ori sursa în sine, care o propagă știind că nu este adevărată? ”De multe ori știrile false ajung să fie difuzate fără implicarea jurnaliștilor. Câteodată, însă, și ei sunt victimele dezinformărilor, iar dacă știrea pare să provină dintr-o sursă credibilă pot cădea în capcana de a o difuza fără a o mai verifica. Evident, „vina” aparține celui care lansează știrea falsă într-o proporție covârșitoare.”

Cum se pot apăra masele de știri false? ”Este bine să încercam să trecem totul prin filtrul gândirii noastre și să nu credem orice citim sau primim de la cunoscuți, prieteni, colegi fără să verificăm”, este de părere Alin Iacob.

În domeniul economic și mai ales financiar-bancar, știrile false pot produce adevărate tragedii, dar pot duce și la crize de imagine/de identitate și de credibilitate. Întrebarea este dacă și ce instrumente au la îndemână companiile/instituțiile să lupte împotriva fenomenului?

Știrile false pot crea probleme jucătorilor din piețele financiare, dar și investitorii, deponenții, asigurații și alte categorii de consumatori utilizatori de servicii financiare pot fi prejudiciați de știrile false, ajungând să ia decizii greșite, pe care nu le-ar fi luat în absența știrii false. ”Companiile și instituțiile au, în general, resurse care să le permită să se protejeze de știrile false, mai greu este pentru consumatori, care nu dispun de aceleași mecanisme de protecție”, apreciază Alin Iacob.

Un exemplu de fake news care i-a afectat în mod dramatic pe foarte mulți români a fost informația colportată de bănci în anii de dinainte de criză, prin care oamenii erau asigurați că este bine să se împrumute în franci elvețieni, pentru că aceasta este o monedă stabilă, cu dobânzi avantajoase, fiind astfel foarte atractiv să iei un credit în această valută. 

Cât de „stabil” a fost cursul CHF/RON au simțit pe pielea lor sute de mii de români, cei care s-au împrumutat și familiile acestora, unii dintre ei nereusind să iasă nici în prezent din acest coșmar, după ce ratele le-au crescut de 2-2,5 ori ca urmare a exploziei cursului CHF, explică președintele ASFR.

Este de presupus, nu neapărat ca o concluzie finală, cât mai mult ca o concluzie logică și de bun simț, că în ceea ce privește deciziile pentru bugetul familiei pe termen lung, finanțele personale și, în general, cam orice ține de bani, venituri și cheltuieli, personale sau de companie, să NU se bazeze pe informații neverificate!

Articol realizat de Mihaela Pântea, Senior Jurnalist

Citește și:
De unde ne informăm despre... dezinformări

Cei trei pași prin care te asiguri că o știre este adevărată