Despre antreprenoriat social cu fondatorul Synerb

Synerb este un catalizator, cum chiar voi spuneți, pentru a sprijini antreprenoriatul social și nu numai. De loc din Timișoara, dezvoltați programe în zona de Vest și nu numai. Spune-ne mai multe despre voi, despre cum vă descriu cel mai des partenerii și un pic despre istoria voastră.

Când ne întreabă oamenii despre Synerb, noi întotdeauna zicem că suntem o organizație tânără, dar o echipă „veche”. Am lucrat peste 14 ani împreună, în diverse formule, iar membrii echipei au o experiență în diferite organizații, de la multinaționale, mici afaceri, până la ONG-uri comunitare sau agenții internaționale. În ultimii 10 ani am sprijinit peste 200 de întreprinderi sociale din România și regiune, lucrând pentru o organizație internațională – un incubator și investitor social.  Apoi, din 2019, am fondat Synerb, cu scopul de a cataliza potențialul extraordinar al antreprenorilor sociali din România, cărora le oferim asistență tehnică și finanțare. 

Cred că cel mai des partenerii apreciază consecvența noastră, faptul că venim aproape întotdeauna cu o metodă verificată de lucru și că – cum se spune în engleză – „we put skin in the game”, adică ne implicăm și în partea de execuție, nu doar în cea de educație ori sprijin,  asumându-ne, adesea, și riscurile care vin la pachet cu un proiect. Iar de cele mai multe ori, înainte de a începe orice proiect, realmente încercăm să dezvoltăm o relație autentică cu partenerii cu care lucrăm,  întreprinderile sociale, ONG-urile sau finanțatorii. Pe noi ne-a ajutat extraordinar să plecăm la drum cu mintea clară, agendele aliniate și cu încredere în partenerii de proiect. 

Ați avut multe proiecte de susținere a antreprenoriatului social. Cum vedeți antreprenoriatul social în România?

Încerc să găsesc o frază care să descrie cel mai bine starea sectorului. 

„Există un potențial enorm, dar mai avem mult de lucru”. Ar fi multe de spus despre sector, dar aș menționa doar două lucruri. În primul rând, tinerii par să fie atrași de sectorul amplu numit „social business”, de modele de afaceri care țintesc să rezolve și o problemă socială sau modele care își asumă o responsabilitate extinsă în comunitatea în care operează. Ei par mult mai sensibili la amprenta companiilor decât eram noi, vor să aibă job-uri cu sens și sunt mult mai conștienți despre unde vor să ajungă și compromisurile pe care nu le vor face. Provocarea sectorului rămâne să le ofere acestor tineri oportunitățile și capitalul de a se apuca de antreprenoriat social, în condițiile în care accesul lor la resurse și educație antreprenorială de calitate, mai ales în afara polurilor urbane dezvoltate, este problematic. 

În al doilea rând, tot răul spre bine, pandemia ne-a forțat să discutăm despre micii producători și micii antreprenori, despre antreprenoriat social, despre rolul acestor antreprenori în lanțul economic, despre consumul solidar, despre impactul de mediu al unor companii sau produse și despre multe alte teme. Aceste teme, înainte de pandemie, se dezbăteau în cercuri mult mai restrânse. Nu știm cum vor arăta lucrurile odată cu mult așteptata revenire la normalitate, dar aceste conversații cu siguranță vor duce, în timp, la o serie de inovații și noi programe de sprijin în domeniul antreprenoriatului social. 

Ne poți menționa câteva proiecte de succes în care v-ați implicat și parcursul lor? Care au fost ingredientele succesului acolo?

Pentru noi succesul înseamnă să găsim și să creștem organizații de succes care, la rândul lor, au un impact semnificativ în comunitatea locală și în același timp creează oportunități economice pentru membrii lor. Este, dacă vreți, un succes aliniat cu succesul oamenilor pentru care noi existăm. În acest moment noi lucrăm cu șase antreprenori sociali,  trei ONG-uri și avem câteva proiecte de sprijin în pregătire sau în stadiu incipient. Chiar luna asta (aprilie, 2021) am finalizat un program hibrid, implementat cu sprijinul unei companii,  în care am lucrat alături de două organizații comunitare din Boldești-Scăeni (Prahova), pentru a le consolida capacitatea de strângere de fonduri și pentru a crea o întreprindere socială în domeniul construcțiilor. Dincolo de obiectivele atinse – ex. locuri de muncă decente create – măsura succesului a fost și calitatea călătoriei și oportunitățile care au rămas urma unui proiect. 

Ingrediente de succes? Rețeta noastră e destul de simplă. Primul ingredient, să stăm suficient de mult pe teren, aproape de parteneri, pentru că acolo este testul realității și să nu facem strategii și concepte doar din birou. Al doilea, să livrăm rezultate de calitate, la timp.  

Sunteți, de asemenea, implicat alături de Fundația pentru Dezvoltarea Agriculturii, în susținerea de modele de asociere pentru agricultorii români. Care este perspectiva voastră privind asocierea? Unde se află asocierea în agricultură acum? Care ar fi blocajele/provocările pe care le-ați întalnit din discutiile la firul ierbii? Ce ar putea stimula asocierea?

Aș începe cu o notă. Noi abia recent am depășit etapa de cercetare din proiect în care am încercat să răspundem la câteva întrebări complexe: cum arată cooperativele de succes? De ce și cum se asociază oamenii? Ce s-a finanțat și ce a mers / nu a mers? Cum influențează legislația asocierea? Avem câteva concluzii preliminare, desigur, multe dintre ele cunoscute de oamenii din sector. Pe noi ne-a interesat să aflăm un modus operandi și cum ar trebui noi să lucrăm, nu să teoretizăm domeniul. De unde să începem? Pentru asta, am bătut țara-n lung și-n lat, am stat de vorbă cu fermieri, primari, ONG-iști, manageri de cooperative de succes, manageri de food-hub-uri. Din fericire, există deja câteva modele de lucru dezvoltate de finanțatori sau organizații comunitare vechi, cu experiență, deschizătoare de drumuri (FDSC, Civitas, RAF ș.a.) și care ne ușurează munca pentru etapa următoare. 

Deocamdată avem un răspuns parțial. Organizațiile la început de drum vor fi întotdeauna fragile. Asocierile strict pentru a obține o finanțare sunt și mai fragile sau deloc funcționale. Asocierile țin de încredere, timp suficient investit în formarea grupului, dezvoltarea unor procese minimale și exercițiul colaborării. Când vine vorba de încredere, pur și simplu lucrurile nu se pot accelera, îți trebuie timp și o coordonare constantă.  De aici vine o parte din blocaj, din faptul că noi subestimăm efortul și timpul necesar pentru a face o structură nouă. Și nu doar în cazul cooperativelor. Banii nu sunt suficienți. Din acest punct de vedere, întâlnirea cu FDAgri este una fericită, pentru că și ei, și noi, credem în abordarea făcută cu răbdare, pe teren. 

Cum ar putea la rândul lor fermierii Patria și noi, Patria Bank și Patria Credit, să ajutăm demersul vostru?

Noi am auzit și am ascultat multe dintre problemele oamenilor. Dar dincolo de aceste nemulțumiri, în foarte multe locuri există, din câte ne dăm seama, o disponibilitate cel puțin de a discuta despre ideea de asociere. Cred că trebuie să discutăm mai multe despre modelele de succes și să facilităm contactul dintre oamenii care au reușit și cei care sunt la început de drum. Forța modelelor și conversațiile sunt un început – aici cred că se poate interveni în acest moment.

Citește și:

Ce îi trebuie agricultorului român mic?

Despre antreprenoriatul social și economia socială în România