Economia în mișcare cu Theo Buftea, Director Direcția Trezorerie Patria Bank
Episodul 2: Teoria monetară modernă și efectele ei de lungă durată
După cum bine știm, economiile tărilor au suferit și vor suferi contracții puternice pe anul 2020, așteptându-se o revenire treptată în următorii ani, cele mai optimiste scenarii arătând o întoarcere a economiei globale la nivelul Produsului Intern Brut (PIB) din anul 2019 undeva spre sfârșitul anului 2022.
În afară de țările cu economii slăbite încă dinaintea apariției pandemiei SARS -COV2, se remarcă contracții puternice în țările dezvoltate, îndeosebi în zonele unde sfera serviciilor este mai dezvoltată.
Dacă vorbim de Uniunea Europeană, nu este ciudat faptul că țările aflate în emisfera sudică a continentului au suferit contracții puternice, și anume Grecia, Portugalia, Italia, Spania. Un caz aparte este Franța, țara cea mai “lovită” economic din rândul țărilor foarte dezvoltate.
Există și câteva explicații:
- în cazul Greciei, Italiei și Spaniei, apare un efect puternic negativ datorat scăderii activității turistice, știut fiind faptul că ponderea turismului în total PIB este însemnată. Deși aceste țări au încercat să compenseze lipsa circulației sezoniere prin pachete promoționale foarte atractive pentru potențialii turiști sau printr-o flexibilitate a primirii acestora, valul al doilea al pandemiei pare să consemneze o problemă de lungă durată care va veni cu multă suferință din partea micilor întreprinzători;
- o a două explicație rezidă în dependența marilor capitale (Paris, Madrid, Roma, Lisabona) de afluxul de turiști și implicit o întreagă industrie a serviciilor conexe foarte puternic afectată. Practic, în cadrul acestor mari capitale există multe business-uri familiale în domeniul serviciilor sau HORECA care au fost aproape iremediabil afectate de aceste valuri succesive de pandemie.
- cred că Franța este un caz deosebit, nu numai prin prisma afectării sectorului serviciilor dar si prin ideea unui sistem de sănătate cu cel mai mare deficit de personal din rândul țărilor foarte dezvoltate.
Ar mai fi interesant de menționat și datoriile publice mari din PIB precum și a unor excedente bugetare la limita sau chiar deficite încă dinaintea apariției SARS – COV2, astfel încât presiunea negativă asupra economiei s-a amplificat.
Cum au răspuns băncile centrale mari din lume acestor provocări?
Complicat în esență, simplu în realitate: prin emisiune monetară!
Ideea centrală a teoriei monetare moderne (“modern monetary theory”) spune că guvernele pot și trebuie să emită monedă atât cât au nevoie să cheltuie pornindu-se de la premisa că nu pot da faliment sau deveni insolvente atâta timp cât o decizie politică nu e luată în acest sens.
Important este că băncile centrale (ca emitente de monedă a unei țări) au decis să își măreasca dimensiunea bilanțiera aproape exponențial în decurs de numai câteva luni. (vedeți reprezentarea grafică de mai jos).
Practic, asistăm la o injecție de lichiditate masivă în sistemul financiar și acest lucru va continua atâta vreme cât inflația nu își va face simțită prezența.
Întrebarea este: această emisiune monetară a ajutat economia, a ajustat sectoarele cel mai puternic afectate?
Aș spune că nu, dar cert este că a ajutat evoluția indicilor bursieri. Rămâne însă o dilemă a emitenților de monedă (bănci centrale) și a policitienilor care este soluția optimă pentru a ajuta zona cea mai sensibilă (dar atât de importantă) a micilor întreprinzători.
Iar întîrzierea rezolvării ei a adus după sine apariția unor curente sociale populiste sau naționaliste, culminând – aș zice – cu aceasta tendință Trump-istă, un fenomen cel puțin ciudat într-o țară considerată vârful de lance al capitalismului.
Dar despre asta, poate într-un alt articol.
Citește și: