Ce înseamnă o criză economică
Și cum să îți redefinești bugetul personal
Crizele sunt de mai multe feluri: criză financiară, criză imobiliară, criza anumitor materii prime sau materiale, crize regionale care cuprind mai multe sectoare economice ale ariilor georgrafice respective, crize sistemice – politice, sociale, de sănătate. La nivel global, se consideră că este o criză generalizată atunci când majoritatea și cele mai importante piețe de mărfuri și servicii sunt în declin, astfel încât afectează mersul economic și social al economiilor de care depind restul economiilor lumii.
Potrivit teoriei, pentru a fi ”declarată”– de obicei este anunțată oficial de către autorități, economiști, analiști – o economie a unei țări se află în criză economică dacă mai mulți indicatori de la care se pornește analiza arată ”rău” comparativ cu perioadele similare anterioare.
Astfel, când indicatorii economici încep să scadă, până la punctul în care înregistrează valori negative timp de două trimestre consecutive, se consideră că economia a intrat în recesiune, deci a început o criză.
Criza, cu forma ei agravantă – recesiunea, înseamnă declinul economiei unei țări și se manifestă într- o creștere negativă a Produsului Intern Brut(PIB). Cu alte cuvinte, mai multe sectoare ale economiei naționale se confruntă cu probleme care determină scăderea producției și a serviciilor, astfel încât suma valorilor produse în economie scade, indiferent dacă unele sectoare economice au creșteri.
O criză economică este, de fapt, o deteriorare bruscă a situației economice și extinderea sa în diferite domenii de activitate, pe o anumită perioadă de timp, dar și ca arie geografică poate varia de la un singur sector al unei singure regiuni pentru o perioadă scurtă la întreaga economie mondială pe o perioadă mai lungă de timp.
Citește și: Cum abordăm din punct de vedere financiar perioadele nesigure
Istoria economică consemnează crize care au ținut de la 2-3 ani până la 7-8 ani, cum a fost penultima din istoria modernă a omenirii (financiară), declanșată și extinsă în 2007 – 2008 (în SUA, așa-numita ”criză subprime”) care, cel puțin în România s-a resimțiti până undeva în 2015 - 2016.
Crizele au repercusiuni asupra forței de muncă, al salariilor și puterii de cumpărare, dar și asupra valorii capitalului (piețele de capital) și a altor segmente economice și sociale.
Tot în manualele de economie găsim detaliul deloc neglijabil al ciclității crizelor, care pot fi deja considerate ca repetându-se la anumite intervale de timp, deci pot fi apreciate ca fiind regulate.
Întrebarea esențială este însă ce facem în criză, cum ne protejăm, cum acționăm? Mai ales că, de regulă, NU se întâmplă deloc creșteri de venituri pe timp de criză, cu excepțiile de rigoare, evident, adică ale investitorilor pe termen lung ale căror plasamente își ating maturitatea exact pe timp de criză ori au investit în zone care, întâmplător, nu se află pe scădere.
Pornind de la ideea că veniturile rămân constante în acea perioadă, tot despre o scădere în termeni reali vorbim. Pentru că, de fapt, veniturile sunt erodate de creșterile de prețuri care însoțesc obligatoriu crizele, de orice natură ar fi acestea. Prin urmare, puterea de cumpărare scade și, în consecință, și nivelul de trai.
Gesturile de protecție personală ( a se citi măsuri) sunt, de regulă, naturale și intuitive. Începem prin a fi mai selectivi când facem anumite achiziții, continuăm prin a tăia de pe lista de cumpărături lucrurile de care nu avem neapărată nevoie ori a căror achiziție poate fi amânată și sfârșim prin a renunța la cele care chiar pot fi considerate mofturi.
Citește și: Caută să economisești din cheltuieli la care nu te-ai gândit până acum
Cu alte cuvinte, în criza care, la un moment dat, este absolut vizibilă – cu aceeași sumă de bani cumpărăm mai puțin fiindcă prețurile au crescut ori trebuie să cheltuim mai mult pentru a achiziționa aceeași cantitate de bunuri – este obligatoriu să ne repliem.
Secretul ar fi că replierea, pentru a face față unei crize, indiferent pe ce perioadă s-ar întinde aceasta, ar fi bine să se realizeze din ambele posturi ale bugetului personal și de familie: și pe cheltuieli, dar și pe venituri.
Într-o perioadă în care se lucrează hibrid – și de acasă și de la birou – și, mai ales, pe fondul dezvoltării altor ramuri ale economiei, în special în zona digitală și de la distanță, identificarea unui al doilea job, fie el și part-time, ar putea compensa scăderea venitului fix erodat de inflație.
Pe de altă parte, la capitolul cheltuieli, singura soluție este revizuirea în scădere cu pozițiile care nu sunt neapărat necesare, renunțarea la a face schimbări majore în gospodărie și eliminarea sau amânarea planurilor de cumpărături pînă la depășirea perioadei critice. Măsurile se impun preventiv chiar în cazul celor ale căror venituri au crescut – pot fi și astfel de sectoare economice, care se dezvoltă în criză.
Evoluția indicatorilor economici, chiar dacă poate fi estimată, fiindcă, de regulă, autoritățile statale vin cu planuri de măsuri pentru depășirea crizelor, nu este întru totul controlabilă. Și-atunci, precauția este cea mai bună soluție.
Detalii interesante și aprofundate despre crize puteți găsi aici: https://www.investopedia.com/search?q=crisis+definition
Articol realizat de Mihaela Pântea, Senior Jurnalist
Data publicării: 10.06.2022